Scriitorii americani mi-au dat mereu feelingul de răceală, de distanțare… Îi simt mai departe decât pe europeni, mai puțin sensibili. Nici măcar Fitzgerald cu al lui Gatsby nu mi-a spus foarte multe…
Primul impact: o copertă! O copertă de carte în care îl recunosc imediat pe John Malkovich… Încep să citesc cu elan (e, totuși, un autor care a luat Premiul Nobel!)… Încep să râd de cele două personaje principale masculine și de interesul viu pe care Lennie îl are pentru a prinde și mângâia șoareci… Prima replică care mi-a adus un zâmbet larg pe față, undeva pe la începutul lecturii, e cuprinsă în cele ce urmează:
” – Ce-ai scos din buzunar?
– N-am nimic în buzunar, zise Lennie șmecherește.
– Asta știu. Fin’că-i la tine-n mână. Ce-ai în mână… ce-ascunzi?
– N-am nimica, George. Zău.
– Hai, dă-l încoa’.
Lennie își întoarse pumnul închis dinspre George.
– Îi numa’ un șoarec, George.
– Un șoarec? Un șoarec viu?
– Nuuu! Numa’ un șoarec mort, George. Nu l-am omorât io. Zău. L-am găsit. L-am găsit mort.
– Dă-l încoa! zise George.
– Ooo, lasă-mă să-l țin, George.
– Dă-l încoa!
Pumnul închis al lui Lennie se supuse încet. George luă șoarecele și îl aruncă de partea cealaltă a iazului, în desiș.
– La ce-ți trebuia ție un șoarec mort?
– Îl mângâiam cu deștu’ mare cât eram pe drum, zise Lennie.
– Na, cât umbli cu mine, nu mângâi șoareci.”
(pag. 11)
Dincolo de naturalețea personajelor, de paradoxul înfrățirii celor două personaje principale – unul mai isteț, George și altul mai naiv, ca un copil mare, Lennie – apar în carte idei despre discriminarea rasială din Statele Unite, despre idealuri și puterea visului, pentru niște muncitori cu ziua la fermele sălbatice ale Americii. Până la urmă, este o carte despre prietenie și loialitate.
Am terminat cartea în zbor. La propriu. Concluzia? Nimic nu poate sta în calea imaginației, a visului… Chiar și un om mai puțin dotat din punct de vedere intelectual poate avea visuri mărețe, visuri întreținute de speranțe, poate fi constant în visare și dorințe, poate năzui departe, într-un mod propriu, chiar dacă pe undeva limitat… Visul, visurile – nu au limite!
~ John STEINBECK – Soareci si oameni (Polirom, 2013) ~
Rânduri by Dorothy 